- pe cont propriu
- on one's own account / authorityat one's own chargeon one's own hookoff one's batunder one's own hat.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
pe cont propriu
Look at other dictionaries:
cont — CONT, conturi, s.n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părţi (debit şi credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică şi sistematică, existenţa şi mişcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ♢ Evidenţa… … Dicționar Român
patentă — PATÉNTĂ, patente, s.f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricaţie şi în vânzare produsul invenţiei sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenţie. ♦ fig. (ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva).… … Dicționar Român
liber — LÍBER1, libere, s.n. (bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv)… … Dicționar Român
privatiza — PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. A trece întreprinderi sau instituţii din proprietatea statului în proprietatea particulară. – Privat + suf. iza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIVATIZÁ vb. (EC.) a (se) dezetatiza, a (se)… … Dicționar Român
rasna — rásna adv. – 1. Aparte, separat, pe cont propriu. – 2. Cu orice chip, cu orice preţ. – var. razna. sl. razῑno (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311). – Der. răsni, vb. (a separa, a despărţi, a izola; a risipi), cf. sl. razniti; rasnă, s.f.… … Dicționar Român
Listã de abrevieri — abr. = abreviere, abreviat acc. = accentuat adj. = adjectiv, adjectival adv. = adverb, adverbial agr. = agriculturã alim. = alimentaţie anat. = anatomie arhit. = arhitecturã art. = articol, articulat astron. = astronomie aux. = auxiliar av. =… … Romanian orthography
creditor — CREDITÓR, OÁRE, creditori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. s.m. şi f. Titular al unui drept de creanţă; persoană sau instituţie care a… … Dicționar Român
căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… … Dicționar Român
